Și dacă tot am început să vorbesc despre funcționalități ar mai fi de notat
Posibilitatea de adăugare de categorii
Posibilitatea de a insera legături spre site-uri, poze sau fișiere
Legăturile spre site-uri și adresele de email sunt recunoscute automat și devin legături active.
Salvarea automată a înregistrărilor
Posibilitatea de a avea mai multe jurnale în aceeași aplicație și multe alele.

Instalarea RedNotebook

Pachetele de instalare a RedNotebook sunt prezente în mai toate distribuțiile majore, de unde poate fi instalat folosind aplicația de administrare a pachetelor specifică fiecărei distribuții în parte, dar, pentru cei care doresc să aibă versiunea cea mai recentă sau sursele, pagina de descărcare a RedNotebook este locul de unde acestea pot fi accesate.

După instalare RedNotebook poate fi lansat fie din meniul “Applications”>”Office” fie apăsând “Alt-F2″ și scriind apoi “rednotebook” (urmat de apăsarea tastei “Enter”).

Mi s-a părut de asemenea interesantă opțiunea de a folosi RedNotebook în mod portabil, astfel întrega aplicație cât și jurnalul pot fi ținute pe un suport extern, aplicația poate fi astfel folosită pe computere care nu au RedNotebook instalat.

Documentația RedNotebook poate fi accesată aici.

Pagina proiectului este digitaldump.wordpress.com/projects/rednotebook

recoverjpeg scanează discul specificat și încearcă să detecteze fișierele jpeg scanând discul după structura specifică ă acestui tip de fișiere.

Fișierele recuperate vor fi redenumite automat in formatul imageXXXXX.jpg, unde XXXXX este un număr format din cinci cifre, pornind de la zero.

recoverjpeg este prezent în depozitele de surse ale majorității distribuțiilor importante și poate fi instalat folosind aplicațiile de administrare a pachetelor specifice fiecărei distribuții în parte.

Odată instalat, recoverjpeg se lansează din terminal, folosind un utilizator cu drepturi suficiente asupra discului ce va fi scanat cu comanda:
$ recoverjpeg "locatie"

Pentru mai multe detalii despre parametrii suplimentari ce pot fi folosiți puteți rula comanda magică:
$ man recoverjpeg

Pagina proiectului este www.rfc1149.net/devel/recoverjpeg

Formatele pe care le poate monta automat sunt: ISO, IMG, BIN, MDF și NRG.

Cu opțiunea “loop” activată se pot utiliza și fișiere de tip ISO-13346 “UDF”.
Dintre funcționalități ar mai merita amintite:
Crează automat destinația fizică în care vor fi montate imaginile, în directorul personal al utilizatorului.
Poate demonta automat fișierele imagine.
Șterge automat directoarele utilizate pentru montarea fișierelor atunci când acestea au fost demontate.
Păstrează automat istoricul ultimelor 10 imagini utilizate.
Poate monta fișiere multiple.
Poate scrie pe discuri fișiere de tip ISO și IMG.
Generează coduri de control în format Md5 și SHA1 și lista ar putea continua.

Pentru a folosi fără probleme Furius ISO Mount sistemul trebuie să aibă următoarele pachete instalate: python (>= 2.5), python-support (>= 0.90.0), fuseiso, fuseiso9660, python-gtk2, python-glade2, nautilus, gksu

Instalarea Furius ISO Mount

Furius ISO Mount se află în pachetele de bază ale majorității distribuțiilor, de unde poate fi instalat folosind utilitarele de administrare a pachetelor specifice fiecărei distribuții.

De exemplu:

Pentru Ubunutu:
$sudo apt-get install furiusisomount

Pentru OpenSUSE:
Un fișier de instalare 1-click poate fi găsit în Packaman.
Acesta poate di descărcat de aici și rulat cu YaST2.

Cei care nu găsesc Furius ISO Mount în depozitele de pachete ale distribuției pot instala aplicația folosind sursele. Acestea pot fi descărcate de aici

După instalare, calea în care vor fi montate imaginile poate fi editată din fișierul settings.cfg.

Pagina proiectului este www.marcus-furius.com

TestDisk este capabilă să:

• Repare partiții și să recupereze partiții șterse
• Recupereze sectoare de boot pe partiții FAT32
• Refacă sectoarele de boot pe partițiiFAT12/FAT16/FAT32
• Repare tabelele de partiții FAT
• Recupereze fișierele șterse de pe sisteme de fișiere FAT, NTFS și ext2
• Copieze fișiere de pe partiții FAT, NTFS and ext2/ext3/ext4 șterse

Foto: www.plinky.it

TestDisk poate fi folosită pe oricare din următoarele sisteme de operare:

• DOS
• Windows (NT4, 2000, XP, 2003, Vista, 2008, Windows 7 (x86 & x64),
• GNU/Linux,
• FreeBSD, NetBSD, OpenBSD,
• SunOS sau
• MacOS X

TerstDisk este prezent în marea majoritate a distribuțiilor importante și poate fi instalat din depozitele de bază, folosind aplicațiile de administrare a pachetelor specifice distribuției folosite (yum, apt-get etc.)
Sursele, dar și binarele precompilate pentru alte sisteme de operare pot fi descărcate din pagina de descărcări TestDisk

Testdisk poate recupera partițiile având oricare din următoarele sisteme de fișiere:

• BeFS ( BeOS )
• BSD disklabel ( FreeBSD/OpenBSD/NetBSD )
• CramFS, Compressed File System
• DOS/Windows FAT12, FAT16 and FAT32
• Windows exFAT
• HFS, HFS+ și HFSX, Hierarchical File System
• Linux ext2, ext3 and ext4
• Partiții criptate Linux LUKS
• Linux RAID md 0.9/1.0/1.1/1.2
• Linux Swap (verrsiunile 1 și 2)
• LVM și LVM2 (Linux Logical Volume Manager)
• Partiții Mac
• NTFS ( Windows NT/2000/XP/2003/Vista/2008/7 )
• ReiserFS 3.5, 3.6 și 4
• Sun Solaris i386 și altele

Foto: www.plinky.it

TestDisk poate fi găsită și pe o serie de Live-Cd-uri, utile în cazul în care nu avem la dispoziție mai multe discuri (sau dacă avem de recuperat discul de bază al sistemului). O listă cu acestea poate fi găsită aici.

Documentația completă și detaliile despre utilizarea în cadrul diferitelor sisteme de operare poate fi accesată de pe pagina proiectului www.cgsecurity.org

Interfața darktable este construită special pentru a eficientiza lucrul cu informațiile meta ale imaginilor, acestea fiind salvate într-o bază de date pentru a fi reutilizate eficient.

Partea cu adevărat frumoasă la darktable (mai ales când e folosit de unu’ ca mine fără prea multă experiență în editare foto) este că toată editarea este non-distructivă – toate operațiile de editare se fac într-un fișier temporar și sunt aplicate peste imaginea sursă doar în momentul exportului.
Interfața grafică este scrisă în gtk+/cairo, baza de date din spate este sqlite3.

Din funcționalitatea totală oferită merită amintite:
- editarea complet non-distructivă
- gama mare de formate din care știe să importe
- latența 0 când vine vorba de interfață, pentru utilizator totul se întâmpla instant.
- exportul poate fi făcut în formate cu dinamică scăzută
- postprocesare artistică și lista poate continua.

Instalarea darktable

Cerințele sistemului pentru a putea instala darktable sunt:

Bibliotecile necesare sunt: libsqlite3, libjpeg, libpng, libraw (în pachetul aplicației), gtk+-2, cairo, libglade2, lcms, exiv2, gconf, tiff, curl, gphoto2, dbus-glib, gnome-keyring, fop, openexr
Ubuntu are nevoie de următoarele biblioteci: intltool, libatk1.0-dev, libbabl-0.0-0-dev, libgegl-0.0-dev, libcairo2-dev, libexiv2-dev, libfontconfig1-dev, libfreetype6-dev, libgconf2-dev, libglade2-dev, libgomp1, libgtk2.0-dev, libjpeg62-dev, libtiff4-dev, liblcms1-dev, liblensfun-dev, libpng12-dev, libsqlite3-dev, libstdc++6-4.4-dev, libxml2-dev, libopenexr-dev, libcurl4-gnutls-dev, libgphoto2-2-dev, libdbus-glib-1-dev, libgnome-keyring-dev, fop

Odată aceste cerințe îndeplinite, darktable se instalează astfel:

În Ubuntu
Descărcați un pachet darktable*.deb.
Apoi se instalează cu comanda:
$ dpkg -i darktable*.deb

Instalarea pachetelor fedora 13

Adăugați depozitul neoficial al lui Russell Harrison
Copiați-l în /etc/yum.repos.d/
Rulați din terminal
$ sudo yum install darktable

Pentru a instala din surse

Descărcați sursele 0.6 source .gz
Apoi rulați din terminal:

$ tar xvjf darktable-0.6.tar.bz2 && cd darktable-0.6
$ ./configure --prefix=/usr
$ make
$ make install
$ darktable


În arch Linux

#pacman -S darktable

Odată instalat, datktable poate fi lansat din meniul Applications – Graphics – darktable

Mai multe informatii despre datktable puteți găsi pe pagina proiectului : http://darktable.sourceforge.net
Documentația poate fi accesată aici.

Cu pdftk se pot face următoarele:
- combinarea mai multor fișiere pdf într-unul singur
- “spargerea” unui fișier pdf în mai multe fișiere
- rotirea paginilor într-un fișier pdf
- criptarea fișierul creat
- decriptarea un fișier pdf (atunci când îi este cunoscută parola) și multe, multe altele

Instalarea pdftk
pdftk este prezent în depozitele de pachete principale pentru marea majoritate a distribuțiilor. Dacă totuși distribuția folosită nu are pdftk în depozite puteți accesa pagina de descărcare a surselor.

Exemple pentru folosirea aplicației pdftk:

Combinarea fișierelor într-unul singur:

$ pdftk 1.pdf 2.pdf 3.pdf cat output 123.pdf
sau
$ pdftk *.pdf cat output combined.pdf

Extragerea unor pagini într-un document pdf nou:

$ pdftk A=one.pdf B=two.pdf cat A1-7 B1-5 A8 output combined.pdf

Rotirea prime pagini dintr-un document cu 90 de grade spre dreapta

$ pdftk in.pdf cat 1E 2-end output out.pdf

Rotirea întregului document pdf cu 180 de grade:

$ pdftk in.pdf cat 1-endS output out.pdf

Exemple mai multe și detalii despre pdftk puteți găsi pe pagina proiectului la adresa: www.pdflabs.com
Pagina manualului pdftk poate fi accesată aici.

Instalarea gLabels

În principiu, gLabels se poate instala din depozitele de bază în mai toate distribuțiile, folosind comenzile specifice utilitarelor pentru administrarea pachetelor.
Pentru cei care folosesc distribuții în care aplicația nu este prezentă, sau nu este la cea mai recentă versiune, gLabels se poate instala și direct din surse.

Înainte de a instala gLabels din surse, sunt necesari umătorii pași:

Utilizatorii Fedora, CentOS și similare:


$ su Password:
# yum groupinstall "Development Tools"
# yum groupinstall "GNOME Software Development"


Utilizatorii Debian/Ubuntu și alte distribuții similare:


$ sudo apt-get install libgtk2.0-dev libgnomeui-dev libxml2-dev libglade2-dev
$ sudo apt-get install libebook1.2-dev


Odată făcuți acești pași, se descarcă sursele gLabels de aici.  Apoi se rulează din terminal:

$ tar xvfz glabels-2.2.x.tar.gz
$ cd glabels-2.2.x
$ ./configure $ make
$ make install


După instalare, gLabels poate fi lansată atât din linie de comandă cât și din meniul Applications>Office>gLabels

La pornire, gLabels va afișa o interfață cu toate elementele componente dezativate. Pentru a porni un nou proiect, e necesar un clic pe “New” De aici înainte totul decurge foarte intuitiv, singura limită în crearea unei cărți de vizită profesionale (de exemplu) fiind doar propria imaginație :)

gLabels are o colecție inițială de șabloane din care se pot selecta modelele pe care le vom folosi.

Interesant de asemenea este modul de lucru cu liste, gLabels fiind capabil să folosească fișiere csv sau chiar fișierele cu bazele de contact ale Evolution pentru generarea automată de etichete.
De asemenea, se pot genera inclusiv coduri de bare care pot fi apoi atașate diferitelor tipuri de etichete.

Mai multe detalii despre funcțiile și folosirea gLabels puteți găsi pe pagina proiectului www.glabels.org
Documentația poate fi accesată aici

De scriere – prin care se crează directoare pe disc (bloguri) apoi în acestea se simulează generarea în mod aleator de articole și poze.
De rescriere – prin aceste operațiuni se simulează modificări la articolele și pozele existente
Adăugarea de comentarii – se simulează adaugarea de comentarii în mod aleator articolelor postate.
Citirea – prin aceste operațiuni se simulează accesul masiv al cititorilor în mod aleator pe mai maulte bloguri, inclusiv încercări de acces ale unor pagini inexistente.

Toate fișierele sunt generate automat și au dimensiunea de 8Kb, iar citirile se execută folosind o memorie tampon de 64Kb.
Cu ocazia scrierilor si rescrierilor de date se testează și procentul de fragmentare a discului, de aceea acest utilitar se dovedește interesant de utilizat pe mai multe tipuri de sisteme de fișiere.

Instalarea Blogbench

Pachetul Blogbench poate fi descărcat de aici.
După descărcare se rulează următoarele operațiuni:
Dezarhivăm fișierele:

$ tar xvzf blogbench-1.1.tar.gz

Configurăm și compilăm
# cd blogbench-1.1
# ./configure
# make
# make install

După instalare, Blogbench poate fi lansat din terminal, cerința minimă pentru a rula fiind specificarea unui director de lucru, director care trebuie să fie gol și să aibă permisiuni de scriere.

# blogbench -d /director/de/lucru/

Blogbench va porni testele timp de 5 minute. La final va genera un scor care indică performanțele de scriere și citire ale discului testat.

Pagina proiectului este: http://www.pureftpd.org/project/blogbench/

Cerințele hardware sunt rezonabile – spațiu decent pe disc și o placă de sunet. Asta nu înseamnă că dacă sunt prezente și scule profesionale pentru DJ acestea nu vor mai putea fi folosite. Dimpotrivă, Mixxx știe să lucreze cu o gamă mare de echipamente externe pentru mixaj.
Mixxx oferă posibilitatea mixării în timp real a melodiilor, putând folosi ca sursă pentru asta fișiere de diverse tipuri, cum ar fi – MP3, OGG, FLAC, sau WAV. Am mai spus deja că pot fi folosite de asemenea multe console MIDI profesionale, dar, una din cele mai interesante funcții oferite de Mixxx este cea de control al discurilor vinil. Aceasta poate fi făcută atât folosind un pick-up cât și cu emularea acestuia în cadrul aplicației.

Instalarea Mixxx
Mixxx este o aplicație multiplatformă și ca atare poate fi folosit în marea majoritate a sistemelor de operare. Utilizatorii de sisteme de operare bazate pe GNU/Linux vor găsi probabil o variantă stabilă a Mixxx în depozitele distribuției preferate,  de unde poate fi instalat folosind comenzile specifice fiecărei distribuții sau aplicațiile de administrare a pachetelor, de asemenea specifice, iar în cazul în care totuși Mixxx nu este prezent, poate fi cu siguranță compilat și instalat folosind sursele. Acestea cât și pachetele pentru alte distribuții pot fi descărcate de aici.

Interfața Mixxx a fost astfel desenată încât să fie simplă, ușor de folosit și intuitivă. Astfel, Mixxx poate satisface nevoile amatorilor și profesioniștilor deopotrivă. Aceasta este structurată la fel ca unui mixer audio fizic, dar include și câteva elemente suplimentare menite să ajute în folosirea aplicației cum ar fi – afișarea paralelă a structurii audio, sau a nivelelor de volum etc.
Fiind contruită pentru a fi de folos la mixarea live, aplicația oferă posibilitatea controlului aproape total de la tastatură prin taste de acces rapid la diferitele funcționalități.

La prima lansare după ce a fost instalat, Mixxx va cere câteva informații necesare configurării inițiale, cum ar fi directorul din care i se vor servi pistele și eventual modelul de consolă folosit (dacă a fost detectată o consolă MIDI atașată). După asta, fișierele media găsite în directorul cu pricina vor fi indexate în baza sa de date internă. Oricând aceste setări pot fi modificate din meniul de opțiuni.

Apoi, Mixx va căuta o placă de sunet rezonabilă pe care o va folosi la redarea muzicii. Dacă sunt mai multe plăci de sunet instalate, va trebui să alegeți din meniul afișat. De asemenea, aceste setări vor putea fi ulterior modificate.

Mixx va folosi două căi audio. Una principală, pe care va reda sunetele și una pentru căști, prin care DJ-ul poate pregăti, asculta etc. ce se va întâmpla mai departe. În cazul în care computerul nu prezintă decât o singură ieșire audio, aceasta va fi repartizată canalului principal. Pentru a folosi aceste canale, este necesară o placă de sunet cu 4 canale de ieșire sau două plăci de sunet stereo separate.

Alt parametru important în mixajul live, pe care va trebui să îl configurați este latența. Aceasta reprezintă timpul între preluarea comenzii și execuția ei de către Mixxx. De exemplu, o latență de 36ms va însemna o întârziere de 36 de ms pentru a opri o pistă în derulare până să pornească redarea uneia noi.

Pagina proiectului, unde pot fi găsite informații complete referitoare la echipamentele cu care Mixxx este compatibil dar și instrucțiuni de utilizare, manuale și un forum al comunității de utilizatori și dezvoltatori ai Mixxx este www.mixxx.org.

BluePad este format din două aplicații, una care se va instala pe telefonl mobil și una pentru computer.
Câteva dintre acilitățile oferite de BluePad sunt:

Transformarea telefonului mobil în telecomandă bluetooth pentru computer.
Posibilitatea selectării între mai multe telecomenzi (în cazul în care există așa ceva).
Posibilitatea folosirii telefonului mobil pentur prezentări.
Posibilitatea controlului asupra aplicațiilor audio/video.
Folosirea telefonului pe post de consolă în jocuri.
Viteză de reacție mare, și multe altele.

Singura cerință pentru folosirea BluePad este prezența unei interfețe bluetooth atât în computer cât și în telefonul mobil.

Telefoanele pe care BluePad a fost testat și funcționează corect sunt:

Benq-Siemens EF81,
Motorola V360, Razr V3x, Razr V3xx
Nokia 5300, 6126, 6131, 6230, 6230i, 6234, 6280, 6288, 6300, 6110 Navigator, 6680, E51, E61, N80, N95
Samsung E390 – Nelson Vinagre
Sony Ericsson k610, k750, k510

Instalarea BluePad

Pachetele binare pentru Debian, Ubuntu, Alinex, etc. pot fi descărcate de aici

După descărcare se rulează într-o fereastră de terminal:
$ sudo dpkg -i package_file.deb

Codul sursă pentru BluePad v0.4 poate fi descărcat de aici.

După descărcare, dintr-o fereastră terminal se dezarhivează și se rulează fișierul numit bluepad

Aplicația BluePad v0.4 pentur telefoane mobile care suportă Java poate fi descărcată de aici

Sursele din depozitul SVN al BluePad pot fi descărcate cu comanda:

$ svn co https://bluepad.svn.sourceforge.net/svnroot/bluepad

Astfel veți obține un director numit “bluepad” în care se găsesc sursele pentru ambele module ale aplicației.

Pagina proiectului, unde puteți afla mai multe detalii despre evoluția sa și legături de acces către forumuri și liste de discuții este: www.valeriovalerio.org/bluepad/

]]> http://incearca.softwareliber.ro/2010/07/07/bluepad-transforma-%c8%9bi-telefonul-mobil-in-telecomanda-pentru-computer/feed/ 0