Proiectul pe care vreau să-l prezint este Lambda Probe, o continuare a Tomcat Probe.

Lambda Probe este o aplicaţie utilitară, care oferă posibilitatea monitorizării şi administrării în timp real a instanţelor Apache Tomcat folosind o interfaţă web intuitivă şi prietenoasă, fără a consuma prea multe resurse. Fiind dezvoltată pentru a lucra cu Tomcat, această aplicaţie este capabilă să afişeze mai multe informaţii decât oferă în mod normal agenţii JMX.

Dintre facilităţile oferite de Lambda Probe merită a fi menţionate următoarele:

- Monitor pentru utilizarea memoriei JVM

- Compatibilitatea JBoss
- Afişarea detaliilor despre aplicaţiile instalate, starea, numărul de sesiuni, numărul de obiecte, etc.
- Posibilitatea de pornire/oprire/restart al aplicaţiilor cât şi instalarea sau dezinstalarea lor

- Posibilitatea de a compila fişierele JSP în orice moment
- Afişarea listei de sesiuni per aplicaţie
- Afişarea servlet-urilor JSP generate automat

- Posibilitatea de a grupa informaţiile despre proprietăţile surselor de date după URL-ul folosit obţinând astfel o imagine mai bună asupra bazelor de date
- Statistici şi grafice în timp real despre utilizarea conectorilor
- Suport pentru DBCP, C3P0 şi Oracle
- Suport pentruTomcat 5.0.x şi 5.5.x
şi multe altele.

Lambda Probe are de asemenea şi o versiune XML pentru integrarea în aplicaţii de monitorizare automate.

Instalarea Lambda Probe

Lambda Probe poate fi instalat în două moduri diferite, în funcţie de tipul serverului de aplicaţie, Apache Tomcat sau JBoss cu Apache Tomcat integrat

Instalarea în Apache Tomcat

În funcţie de metoda de instalare a fişierelor WAR, Lambda Probe poate fi instalat atât manual cât şi automat. Exemple funcţionale despre ambele moduri de instalare pot fi găsite în fişierul context.xml din probe.war, în directorul META-INF.

Instalare folosind Tomcat Manager (metoda recomandată)

- Se descarcă fişierul .war al Lambda Probe de aici.
- Se porneşte Tomcat-ul şi se accesează adresa de administrare (ex. http://localhost:8080/manager/html)
- Se încarcă probe.war folosind opţiunea “WAR file to deploy”

Instalarea manuală

- Se descarcă fişierul .war al Lambda Probe de aici
– În cazul în care este pornit, se opreşte Tomcat
- Se copiază fişierul probe.war în $CATALINA_HOME/webapps/
- Se porneşte Tomcat

Instalare personalizată

În cazul în care aveţi un Tomcat cu o configuraţie diferită de cea standard, fişierul probe.war se copiază în directorul folosit definit în Tomcat ca fiind directorul de lucru, iar în fişierul context.xml se adaugă instrucţiunea privileged=”true” ca în exemplul următor:

Configurarea drepturilor de acces

Lambda Probe permite folosirea a patru categorii de roluri de acces: manager, poweruser, poweruserplus şi probeuser. Acestea pot fi configurate folosind fişierul din Tomcat – tomcat-users.xml.

- manager – este nivelul de securitate cerut de Tomcat Manager. Acesta oferă acces complet la toate funcţionalităţile Lambda Probe.

- poweruser – oferă aceleaşi drepturi ca şi manager, cu excepţia permisiunii de a instala şi şterge aplicaţii, şi a monitoriza Tomcat folosind facilitatea “Quick Check”

- poweruserplus – Oferă aceleaşi facilităţi ca poweruser, având în plus posibilitatea de a reporni JVM.

- probeuser este nivelul de acces cu cele mai puţine drepturi, şi oferă doar facilităţi de citire a informaţiilor.

Intalarea în JBoss

Configurarea drepturilor de acces

Pentru a configura nivelele de acces în Jboss este necesar să facem două fişiere în directorul “JBOSS_SERVER_HOME/conf/props” – probe-users.properties şi probe-roles.properties

- probe-users.properties: conţine lista utilizatorilor în format “utilizator=parolă”, de exemplu:
admin=t0psercret

- probe-roles.properties: conţine lista nivelelor de acces în formatul “username=rol1[,rol2...], de exemplu:
admin=manager

După ce s-au completat informaţiile în aceste fişiere este necesară editarea fişierului “JBOSS_SERVER_HOME/conf/login-config.xml” şi adăugarea următoarei secvenţe de cod în cadrul elementului:

Contextul privilegiat

Aplicaţia Lambda Probe trebuie instalată în JBoss într-un context privilegiat. Pentru asta este necesară adăugarea următorului atreibut în JBOSS_SERVER_HOME/deploy/jbossweb-tomcat55.sar/META-INF/jboss-service.xml:

Pentru a instala Lambda Probe în JBoss, se copiază probe.war în JBOSS_SERVER_HOME/deploy/ şi se reporneşte JBoss.

Pentru a vedea la lucru înainte de a instala pe maşinile proprii Lambda Probe, puteţi accesa site-ul demonstrativ http://demo.lambdaprobe.org site. (Cu credenţialele: demo/demo)

Pentru mai mule detalii pagina proiectului este www.lambdaprobe.org
În cazul în care aveţi nevoie de ajutor, există şi un forum în care puteţi cere informaţii despre Lambda Probe

M23 este un sistem de distribuție software care ajută la instalarea și administrarea sistemelor client cu Ubuntu, Kubuntu, Xubuntu, Debian și Linux Mint 9.

Toată instalarea unui sistem client nou se face prin intermediul unei interfețe web, în doar 3 pași simpli.

Una din facilitățile importante este și posibilitatea integrării m23 cu sistemele deja instalate (cu condiția ca aceste sisteme să fie bazate pe distribuții din familia Debian).
M23 este foarte util pentru administratorii cu multe sistem, în primul rând datorită funcțiilor de gestionare a grupurilor de utilizatori și a uneltelor de distribuție și administrare globale, iar în întregul sistem există aplicații de salvare automată a datelor, atât în partea de server cât și în partea de client.

Necesarul hardware pentru m23 server este unul decent:
- Procesor mai bun de 166Mhz, însă unul de 1 Ghz este recomandat în cazul în care vor fi instalați mulți clienți
- Memorie RAM minimă de 64Mb (însă recomandarea este de a folosi cel puțin 256Mb)
- Unitate de stocare de minim 5Gb
- Placă de rețea 100MBit sau chiar 1GBit.
- Unitate de citire CD
- Conexiune activă la internet

Imaginea discului necesar pentru instalarea unui server m23 se poate descărca de aici.

După ce a fost scris un disc din imaginea descărcată, instalarea se face conform instrucțiunilor de aici.

Odată ce serverul a fost instalat, e necesară instalarea măcar a unui client. Acesta poate fi un computer real sau o mașină virtuală. Clienții m23 se pornesc prin PXE (pornirea de pe CD sau dischetă fiind de asemenea posibilă) așa că e importantă cunoașterea adreselor lor MAC.

După cum spuneam mai sus, adăugarea unui client nou se face în doar trei pași… pentru aceasta va trebui să accesați într-un navigator serverul m23 (prin adresa sa IP), să vă autentificați, iar apoi

Pasul 1 – Dați clic pe “Clients” > “Add”

Aici veți putea introduce setările noului client m23. Odată contul client fiind configurat pe server, mașina client poate fi pornită și configurată să booteze prin PXE.
După ce mașina client a fost pornită, serverul va obține detaliile despre configurația fizică a mașinii client și le va afișa în pagina clientului.

Pasul 2- Partiționarea și formatarea discului mașinii client

Dați clic pe “Clients” > “Setup” și apoi selectați linia referitoare la mașina client dorită. Dacă nu țineți neapărat să configurați partițiile după un model prestabilit, puteți alege varianta “Automatic partitioning” din meniul Partition scheme” și apoi dați clic pe “Execute scheme”
Dacă sunteți mulțumit cu partiționarea puteți să finalizați operațiunea apăsând pe “Finalise the partitioning….”

Pasul 3 – Alegerea distribuției dorite pentru mașina client.

Odată aleasă distribuția dorită, apăsați pe “Install distribution”

După ceva timp, mașina client se va reporni și veți vedea fereastra de autentificare specifică distribuției utilizate. Folosind datele de autentificare configurate pe server la început vă puteți autentifica pe mașina client.

Pe pagina proiectului,  m23.sourceforge.net puteți găsi mai multe detalii, documentație, un forum (nu foarte activ) și altele.

Și dacă tot am început să vorbesc despre funcționalități ar mai fi de notat
Posibilitatea de adăugare de categorii
Posibilitatea de a insera legături spre site-uri, poze sau fișiere
Legăturile spre site-uri și adresele de email sunt recunoscute automat și devin legături active.
Salvarea automată a înregistrărilor
Posibilitatea de a avea mai multe jurnale în aceeași aplicație și multe alele.

Instalarea RedNotebook

Pachetele de instalare a RedNotebook sunt prezente în mai toate distribuțiile majore, de unde poate fi instalat folosind aplicația de administrare a pachetelor specifică fiecărei distribuții în parte, dar, pentru cei care doresc să aibă versiunea cea mai recentă sau sursele, pagina de descărcare a RedNotebook este locul de unde acestea pot fi accesate.

După instalare RedNotebook poate fi lansat fie din meniul “Applications”>”Office” fie apăsând “Alt-F2″ și scriind apoi “rednotebook” (urmat de apăsarea tastei “Enter”).

Mi s-a părut de asemenea interesantă opțiunea de a folosi RedNotebook în mod portabil, astfel întrega aplicație cât și jurnalul pot fi ținute pe un suport extern, aplicația poate fi astfel folosită pe computere care nu au RedNotebook instalat.

Documentația RedNotebook poate fi accesată aici.

Pagina proiectului este digitaldump.wordpress.com/projects/rednotebook

recoverjpeg scanează discul specificat și încearcă să detecteze fișierele jpeg scanând discul după structura specifică ă acestui tip de fișiere.

Fișierele recuperate vor fi redenumite automat in formatul imageXXXXX.jpg, unde XXXXX este un număr format din cinci cifre, pornind de la zero.

recoverjpeg este prezent în depozitele de surse ale majorității distribuțiilor importante și poate fi instalat folosind aplicațiile de administrare a pachetelor specifice fiecărei distribuții în parte.

Odată instalat, recoverjpeg se lansează din terminal, folosind un utilizator cu drepturi suficiente asupra discului ce va fi scanat cu comanda:
$ recoverjpeg "locatie"

Pentru mai multe detalii despre parametrii suplimentari ce pot fi folosiți puteți rula comanda magică:
$ man recoverjpeg

Pagina proiectului este www.rfc1149.net/devel/recoverjpeg

Formatele pe care le poate monta automat sunt: ISO, IMG, BIN, MDF și NRG.

Cu opțiunea “loop” activată se pot utiliza și fișiere de tip ISO-13346 “UDF”.
Dintre funcționalități ar mai merita amintite:
Crează automat destinația fizică în care vor fi montate imaginile, în directorul personal al utilizatorului.
Poate demonta automat fișierele imagine.
Șterge automat directoarele utilizate pentru montarea fișierelor atunci când acestea au fost demontate.
Păstrează automat istoricul ultimelor 10 imagini utilizate.
Poate monta fișiere multiple.
Poate scrie pe discuri fișiere de tip ISO și IMG.
Generează coduri de control în format Md5 și SHA1 și lista ar putea continua.

Pentru a folosi fără probleme Furius ISO Mount sistemul trebuie să aibă următoarele pachete instalate: python (>= 2.5), python-support (>= 0.90.0), fuseiso, fuseiso9660, python-gtk2, python-glade2, nautilus, gksu

Instalarea Furius ISO Mount

Furius ISO Mount se află în pachetele de bază ale majorității distribuțiilor, de unde poate fi instalat folosind utilitarele de administrare a pachetelor specifice fiecărei distribuții.

De exemplu:

Pentru Ubunutu:
$sudo apt-get install furiusisomount

Pentru OpenSUSE:
Un fișier de instalare 1-click poate fi găsit în Packaman.
Acesta poate di descărcat de aici și rulat cu YaST2.

Cei care nu găsesc Furius ISO Mount în depozitele de pachete ale distribuției pot instala aplicația folosind sursele. Acestea pot fi descărcate de aici

După instalare, calea în care vor fi montate imaginile poate fi editată din fișierul settings.cfg.

Pagina proiectului este www.marcus-furius.com

TestDisk este capabilă să:

• Repare partiții și să recupereze partiții șterse
• Recupereze sectoare de boot pe partiții FAT32
• Refacă sectoarele de boot pe partițiiFAT12/FAT16/FAT32
• Repare tabelele de partiții FAT
• Recupereze fișierele șterse de pe sisteme de fișiere FAT, NTFS și ext2
• Copieze fișiere de pe partiții FAT, NTFS and ext2/ext3/ext4 șterse

Foto: www.plinky.it

TestDisk poate fi folosită pe oricare din următoarele sisteme de operare:

• DOS
• Windows (NT4, 2000, XP, 2003, Vista, 2008, Windows 7 (x86 & x64),
• GNU/Linux,
• FreeBSD, NetBSD, OpenBSD,
• SunOS sau
• MacOS X

TerstDisk este prezent în marea majoritate a distribuțiilor importante și poate fi instalat din depozitele de bază, folosind aplicațiile de administrare a pachetelor specifice distribuției folosite (yum, apt-get etc.)
Sursele, dar și binarele precompilate pentru alte sisteme de operare pot fi descărcate din pagina de descărcări TestDisk

Testdisk poate recupera partițiile având oricare din următoarele sisteme de fișiere:

• BeFS ( BeOS )
• BSD disklabel ( FreeBSD/OpenBSD/NetBSD )
• CramFS, Compressed File System
• DOS/Windows FAT12, FAT16 and FAT32
• Windows exFAT
• HFS, HFS+ și HFSX, Hierarchical File System
• Linux ext2, ext3 and ext4
• Partiții criptate Linux LUKS
• Linux RAID md 0.9/1.0/1.1/1.2
• Linux Swap (verrsiunile 1 și 2)
• LVM și LVM2 (Linux Logical Volume Manager)
• Partiții Mac
• NTFS ( Windows NT/2000/XP/2003/Vista/2008/7 )
• ReiserFS 3.5, 3.6 și 4
• Sun Solaris i386 și altele

Foto: www.plinky.it

TestDisk poate fi găsită și pe o serie de Live-Cd-uri, utile în cazul în care nu avem la dispoziție mai multe discuri (sau dacă avem de recuperat discul de bază al sistemului). O listă cu acestea poate fi găsită aici.

Documentația completă și detaliile despre utilizarea în cadrul diferitelor sisteme de operare poate fi accesată de pe pagina proiectului www.cgsecurity.org

Interfața darktable este construită special pentru a eficientiza lucrul cu informațiile meta ale imaginilor, acestea fiind salvate într-o bază de date pentru a fi reutilizate eficient.

Partea cu adevărat frumoasă la darktable (mai ales când e folosit de unu’ ca mine fără prea multă experiență în editare foto) este că toată editarea este non-distructivă – toate operațiile de editare se fac într-un fișier temporar și sunt aplicate peste imaginea sursă doar în momentul exportului.
Interfața grafică este scrisă în gtk+/cairo, baza de date din spate este sqlite3.

Din funcționalitatea totală oferită merită amintite:
- editarea complet non-distructivă
- gama mare de formate din care știe să importe
- latența 0 când vine vorba de interfață, pentru utilizator totul se întâmpla instant.
- exportul poate fi făcut în formate cu dinamică scăzută
- postprocesare artistică și lista poate continua.

Instalarea darktable

Cerințele sistemului pentru a putea instala darktable sunt:

Bibliotecile necesare sunt: libsqlite3, libjpeg, libpng, libraw (în pachetul aplicației), gtk+-2, cairo, libglade2, lcms, exiv2, gconf, tiff, curl, gphoto2, dbus-glib, gnome-keyring, fop, openexr
Ubuntu are nevoie de următoarele biblioteci: intltool, libatk1.0-dev, libbabl-0.0-0-dev, libgegl-0.0-dev, libcairo2-dev, libexiv2-dev, libfontconfig1-dev, libfreetype6-dev, libgconf2-dev, libglade2-dev, libgomp1, libgtk2.0-dev, libjpeg62-dev, libtiff4-dev, liblcms1-dev, liblensfun-dev, libpng12-dev, libsqlite3-dev, libstdc++6-4.4-dev, libxml2-dev, libopenexr-dev, libcurl4-gnutls-dev, libgphoto2-2-dev, libdbus-glib-1-dev, libgnome-keyring-dev, fop

Odată aceste cerințe îndeplinite, darktable se instalează astfel:

În Ubuntu
Descărcați un pachet darktable*.deb.
Apoi se instalează cu comanda:
$ dpkg -i darktable*.deb

Instalarea pachetelor fedora 13

Adăugați depozitul neoficial al lui Russell Harrison
Copiați-l în /etc/yum.repos.d/
Rulați din terminal
$ sudo yum install darktable

Pentru a instala din surse

Descărcați sursele 0.6 source .gz
Apoi rulați din terminal:

$ tar xvjf darktable-0.6.tar.bz2 && cd darktable-0.6
$ ./configure --prefix=/usr
$ make
$ make install
$ darktable


În arch Linux

#pacman -S darktable

Odată instalat, datktable poate fi lansat din meniul Applications – Graphics – darktable

Mai multe informatii despre datktable puteți găsi pe pagina proiectului : http://darktable.sourceforge.net
Documentația poate fi accesată aici.

Cerințele pentru vnstat PHP frontend și instalarea sunt accesibile, și nu necesită cunoștințe foarte avansate.
În primul rând este necesar ca pe serverul cu prina să fie instalat și funcțional vnstat. Apoi, desigur, avem nevoie tot acolo de un server web funcțional și configurat să interpreteze fișiere PHP. Iar dacă tot am pomenit de PHP, acesta trbuie să aibă instalată și configurată extensia php-gd.

Odată ce aceste condiții au fost îndeplinite, se descarcă arhiva conținând vnstat PHP frontend în rădăcina serverului web sau într-un director separat (după preferințe)
$ wget http://www.sqweek.com/sqweek/files/vnstat_php_frontend-1.5.1.tar.gz

Se dezarhivează,

tar xvf vnstat_php_frontend-1.5.1.tar.gz

În fișierul config.php se pun interfețele monitorizate de vnstat

$iface_list = array('eth0', 'eth1');
$iface_title['eth0'] = 'Conexiunea externă';
$iface_title['eth1'] = 'Conexiune internă';


Dacă este cazul, se modifică și calea către vnstat.

Dacă serverul web este configurat corect și setările de mai sus sunt făcute cum trebuie veți putea accesa în navigatorul preferat datele colectate de vnstat.

Pagina proiectului vnstat PHP frontend este www.sqweek.com

Instalarea vnStat.

vnStat este prezent în pachetele de bază în distribuțiile majore și poate fi instalat folosind managerele de pachete specifice fiecărei distribuții în parte.
Dacă totuși vnStat nu este prezent în pachetele de bază ăle distribuției pe care o folosiți, iaca pașii de instalare:
Se decarcă sursele de aici.
Se dezarhivează:
$ tar -zxvf vnstat-1.10.tar.gz
Apoi se compilează și instalează sursele:


$ ./configure
$ make
$ make install


Odată instalat, vnStat se poate lansa cu comanda:

$ vnstat -u -i interfața utilizată (eth0)

La prima lansare, vnStat își va crea în /var/lib/vnstat baza sa de date în format binar. Pentru obținerea informațiilor ulterioare desre activitatea pe placa de rețea este suficient să rulați doar vnstat.

De asemenea se poate seta o activitate programată în cron care să actualizeze bazele vmstat.

vnStat nu este limitat la monitorizarea unei singure plăci de rețea, acesta fiind capabil să înregistreze și activitatea mai multor plăci configurate.

Pagina de manual vnstat poate fi accesată aici.
Pagina proiectului unde pot fi găsite informații despre versiunile noi cât și detalii de utilizare este: humdi.net/vnstat

Cu pdftk se pot face următoarele:
- combinarea mai multor fișiere pdf într-unul singur
- “spargerea” unui fișier pdf în mai multe fișiere
- rotirea paginilor într-un fișier pdf
- criptarea fișierul creat
- decriptarea un fișier pdf (atunci când îi este cunoscută parola) și multe, multe altele

Instalarea pdftk
pdftk este prezent în depozitele de pachete principale pentru marea majoritate a distribuțiilor. Dacă totuși distribuția folosită nu are pdftk în depozite puteți accesa pagina de descărcare a surselor.

Exemple pentru folosirea aplicației pdftk:

Combinarea fișierelor într-unul singur:

$ pdftk 1.pdf 2.pdf 3.pdf cat output 123.pdf
sau
$ pdftk *.pdf cat output combined.pdf

Extragerea unor pagini într-un document pdf nou:

$ pdftk A=one.pdf B=two.pdf cat A1-7 B1-5 A8 output combined.pdf

Rotirea prime pagini dintr-un document cu 90 de grade spre dreapta

$ pdftk in.pdf cat 1E 2-end output out.pdf

Rotirea întregului document pdf cu 180 de grade:

$ pdftk in.pdf cat 1-endS output out.pdf

Exemple mai multe și detalii despre pdftk puteți găsi pe pagina proiectului la adresa: www.pdflabs.com
Pagina manualului pdftk poate fi accesată aici.